Rușinea, o parte dureroasă a reprezentantelor „sexului slab”

Elena are 29 de ani. Este o femeie educată, frumoasă, cu o carieră bine construită. Nu ai spune că e aceeași acum, când tocmai a ieșit din tribunal, tremurând, cu un zâmbet amar, „bucuroasă” că a obținut o nouă prelungire a ordinului de restricție care o apără de fostul ei iubit. Trăiește de mai bine de un an cu frica de a nu fi un caz din cele multe care sfârșesc tragic, „cu ordin de restricție cu tot”, într-o țară care nu e capabilă să își protejeze persoanele vulnerabile.

Ne vine să credem sau nu, în 2020, Alexandru Balan, cunoscut sub numele de Colo, un tânăr vlogger urmărit de sute de mii de adolescenți spune fără nici o jenă că minorele merită violate și lovite pentru felul în care se îmbracă. Alți tineri, fie că sunt de 14 ani sau 22, creează conturi pe site-urile de socializare în care publică fotografii nud sau materiale pornografice cu prietenelelor. De ce? Pentru a le umili. Pentru că în opinia lor, acele fete „merită”. Sute de fete și femei au fost șantajate de foști iubiți cu fotografii nud sau seminud. Mii de femei sunt în relații toxice, fără a conștieniza că sunt abuzate și că tratamentul care le este aplicat este nepotrivit.

Cu toții cunoaștem cel puțin un caz în care femeia este agresată verbal sau fizic sau nu „are voie” să iasă din casă sau să își cumpere un lucru fără acordul partenerului. Li se pare ceva firesc ca o altă persoană să decidă pentru ele. Pentru că „știu mai bine” sau e mai potentă financiar. Doar că nu este firesc. Într-o relație, ambii parteneri au drepturi egale. Nu e în regulă ca ea să nu poată ieși în oraș sau sta de vorbă cu un prieten pentru că e femeie! Multe tinere și femei mature sunt într-o relație de inferioritate față de iubit/concubin/soț, este ca și cum ea este copilul și bărbatul adultul. Încă o dată- NU ESTE ÎN REGULĂ!

Încă trăim în societatea în care dacă ești frumoasă, probabil ai un coeficient de inteligență scăzut, dacă te îmbraci într-un fel considerat provocător ești neserioasă, dacă te simți bine în pielea ta și trimiți o fotografie iubitului tau (în care ai încredere) ești o femeie ușoară și meriți ca lumea să știe acest lucru.

„Tu esti femeia mea! Doar a mea! Dacă nu ești nu mine, nu o să fii cu nimeni”

Când un bărbat tipă la o femeie, aceasta se ascunde de frica de a nu fi văzută sau auzită de cineva. De rușine. Frica de a nu fi judecată se transformă într-o perdea opacă, numai bună pentru abuzuri. Unii bărbați cred că femeia este un bun, că aceasta le aparține și este obligată să se comporte așa cum spun ei. Elena nu a bănuit că iubitul ei se va transforma în bărbatul agresiv de azi. Totul a început cu țipetele, când ea s-a îmbrăcat într-un fel care lui i s-a părut a fi nepotrivit. Într-o fracțiune de secundă s-a ajuns la intrarea forțată în casa ei, la urmărit orice deplasare, la telefoane din minut în minut și la strigătul „tu esti femeia mea! Doar a mea! Dacă nu ești nu mine, nu o să fii cu nimeni!”. Ea a fost și încă este hărțuită, deși are ordin de restricție de luni bune.

Diana a avut o relație de peste 6 luni cu un bărbat foarte afectuos, dar când relația lor nu s-a îndreptat unde a dorit el, a amenințat-o că va trimite fotografii cu ea dezbracată șefului ei și tuturor cunoștințelor. Ce poți să faci în această situație? Cum poți reacționa atunci când persoana iubită nu doar că se transformă într-un alt om, dar te și tradează, abuzând de încrederea pe care ai avut-o în ea?

Cum ar fi sa ai 14 ani, să fii într-o perioadă când corpul și realitatea ta să fie într-o continuă schimbare, să te îndrăgostești pentru prima oară, să te lași convinsă să îi trimiți iubitului o fotografie cu corpul tau (de care ești destul de nesigură) și apoi să apari pe o platformă de socializare, iar oamenii să spună cuvinte foarte grele despre tine? Cum ar fi sa fii mama acelei fetițe? Am întrebat psihologul Daniela Mitrofan de unde vin aceste forme de hărțuire a femeilor și ce putem face când ne confruntăm cu ele. Am observat cu ușurință că cel mai adesea am primit răspunsul din familie. În mediul cel mai apropiat se construiesc caracterele, prejudecățile și modul în care îi tratăm pe ceilalți.

Avem preconcepții despre faptul că un bărbat are tot dreptul să ne ceară orice, iar noi ne supunem

Referitor la educația fetelor și a băieților legate de comportamentele abuzive sau discriminatorii, psihologul ne spune: Copiii învață din familie ce comportamente sunt acceptabile. Dacă suntem crescuți în medii în care comportamentele abuzive sunt o regulă, în care suntem jigniți, puși la colt în mod constant și ni se subliniază că nu avem nimic interesant de spus vom învăța să ne comportăm ca atare, iar acest mediu emoțional la care suntem expuși de mici ne va face să credem că asta se întâmplă în relații. Cu acest model, nu voi fi deranjat(ă) dacă partenerul meu țipă, mă jignește sau mă face să mă simt neimportant(ă), voi dezvolta simptome de anxietate, depresie, stimă de sine scăzută și, cel mai important, voi da vina pe mine. De aceea, este important ca părinții să poarte discuții repetate cu copiii și adolescenții. Doar că astfel de discuții îi fac și pe unii părinți să se simtă inconfortabil și astfel le evită sau amână sau oferă informații incomplete.

De ce sunt ușor de convins fetele sa trimită fotografii cu ele goale sau in poziții indecente?

În astfel de situații, vorbim și de o imaturitate emoțională dar și despre faptul că nu au suficientă încredere în ele însele și cred că pentru a atrage sau a păstra un bărbat în viața lor trebuie să facă orice. Acest lucru arată că avem preconcepții despre faptul că un bărbat are tot dreptul să ne ceară orice, iar noi ne supunem pentru că ei pot fi cuceriți și păstrați dacă au acces nelimitat și necenzurat la noi. În realitate efectul este exact invers.

Nu avem educația de a vorbi despre stările noastre vulnerabile

M-am întrebat și ce anume îi determină pe bărbați sa le umilească public pe iubitele lor sau pe fetele pe care le plac și am aflat că acești bărbați au stimă de sine scăzută și vor să dețină controlul. Ei se cred puternici atunci când umilesc. Este modalitatea prin care se alimentează cu putere și transmit mesajul că nu acceptă să fie refuzați sau părăsiți. Vorbim aici și de situații de hărțuire online, în care băieții publică pe platforme de socializare fotografii cu fostele iubite in posturi indecente pentru a comenta apoi despre ele și ce ai făcut cu ele.

Obstacolul care stă între abuz și libertate este ceea ce noi numim rușine. Daniela Mitrofan ne explică cum există unele mituri care spun că ce se întâmplă în familie/căsătorie/relație trebuie să rămână acolo și să nu vorbim cu ceilalți. Pentru a putea vorbi despre experiențele prin care am trecut avem nevoie de curajul de a ne expune emoțional, de a recunoaște că am ales un partener greșit și că este în regulă să greșim. Din nou ajungem la imaginea pe care o avem despre noi înșine și la educația relațională pe care o avem și care se dobândește în familie: vedem ce se întâmplă în relația părinților noștri, nu ne place ce vedem și totuși preluăm în mod inconștient modelul și îl replicăm în relațiile noastre. În plus, nu avem educația de a vorbi despre stările noastre vulnerabile.

Ce soluții găsim și cum ne educăm pentru a opri hărțuirea femeilor?

În momentul de față proiectul de educație sexuală este subiect controversat, așa că până la educația în școli, familia și persoanele apropiate tinerilor vor avea în continuare principala responsabilitate de a-i învăța ce înseamnă respectul și cum se tratează corect o persoană.

În cazul băieților, psihologul recomandă ca modele masculine să discute despre emoții, despre puterea pe care o are ca bărbat și care să-i transmită mesajul că femeile au aceleași drepturi și că nu sunt inferioare doar pentru că fiziologic au altă structură. Toate aceste mesaje „teoretice” trebuie dublate de comportamente practice, care să fie un exemplu. În cazul fetelor, este important ca toate persoanele cheie din viața unei fete să îi transmită mesajul că este importantă, să fie încurajată, să fie învățață să se respecte și să ia atitudine atunci când consideră că ceva îi creează disconfort. De asemenea, este important de transmis mesajul că a cere ajutor este un semn de curaj și că nu este singură.

 Va trebui să avem în vedere că acești copii au o realitate alterată de mediul online, de materiale multimedia cu un conținut suprasexualizat, care nu explică cum funcționează o relație sănatoasă, de părinți timizi care nu își arată afecțiune unul față de celălalt, ci din contră au un limbaj obscen și comportamente negative. Un alt factor important consider că este atitudinei mamei față de alte femei/ fete. Solidaritatea femeilor este încă la un nivel foarte scăzut și ține doar de noi să ne susținem una pe cealalță și să ne apărăm.

            Într-o epocă a vitezei, cu toții avem de învățat cum să ne stăpânim impulsurile și cum să ne rezolvăm conflictele, cum să ne iubim și cum să avem grijă de noi. O  lecție în  desfășurare pentru toată lumea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: